Club APL - Februarie 2010

Necesitatea controlului a apărut încă din momentul înfiinţării A.N.F.P. (2000), dar capacitatea administrativă redusă a făcut ca el să fie organizat şi să devină operaţional abia în anul 2003, când se înfiinţează Corpul de Control al Preşedintelui A.N.F.P.. Fiind o activitate relativ nouă, controlul Agenţiei a trebuit să fie organizat inclusiv la nivel de norme, elaborându-se în acest sens un regulament, care cu mici modificări este în vigoare şi astăzi. În anul 2006, Corpul de Control, organizat la nivel de compartiment în subordinea preşedintelui A.N.F.P., a fost transformat în Serviciul Inspecţie şi Control, întărindu-i-se rolul şi atribuţiile.
Încă de la început activitatea de control a fost îmbinată cu îndrumarea metodologică, ceea ce a făcut ca funcţionarii publici care îşi desfăşurau activitatea în cadrul acestui compartiment să contribuie eficient nu doar la stoparea şi îndreptarea unor practici în administraţie, ci şi la o îmbunătăţire a fundamentării actului decizional, bazată pe aplicarea unitară a normelor de drept existente. Astfel, ordinele de constituire a echipelor de control au cuprins ca temei juridic atât activitatea fundamentală de control, cât şi îndrumarea metodologică (art. 20 alin. (1) lit. c) şi l) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici).
Încă din cele mai vechi timpuri controlul a apărut ca o necesitate firească de îmbunătăţire a mecanismelor de funcţionare ale statului şi de confirmare „in concreto" a rolului coercitiv etatic. Însă controlul ca funcţiune s-a dovedit necesar nu numai la nivel pur administrativ, el regăsindu-se cu aceeaşi esenţialitate în actul managerial privat. Mecanismele controlului s-au dezvoltat şi se dezvoltă în mod continuu atât în spaţiul public, cât şi în cel privat, existând în acelaşi timp o întrepătrundere benefică între cele două medii, care duce la perfecţionarea permanentă a controlului.
Iniţial controlul a avut un rol strict conformativ, urmărindu-se respectarea legalităţii, regulii de către subiecţii controlaţi şi aplicarea măsurilor care se impun pentru intrarea în legalitate, în conformitate. Teoria controlului a căpătat însă noi aplicaţii şi îmbunătăţiri odată cu lărgirea sferei sale de aplicare prin ideea de eficientizare a activităţii, care nu ar fi fost posibilă fără îndrumarea metodologică de specialitate. Tocmai de aceea vorbim astăzi despre control ca despre un fenomen complex care se doreşte a fi nu doar conformativ şi coercitiv, ci şi factor de eficientizare.
Controlul exercitat de A.N.F.P. este un control administrativ de specialitate, care îmbină cu eficacitate elementele tradiţionale şi moderne existente în teoria controlului.
În conformitate cu regulamentul mai sus amintit, au fost realizate o serie de controale tematice (a priori) şi inopinate (a posteriori), la sesizarea unor persoane interesate, funcţionari publici sau simpli cetăţeni, inclusiv societatea civilă prin diferitele ei organizaţii, interesate de o bună practică a administraţiei româneşti în general şi de soluţionarea unor speţe a căror complexitate impunea rezolvarea pe calea controlului administrativ de specialitate.
Obiectivele controlului administrativ de specialitate al Agenţiei pot fi împărţite în două categorii. Pe de o parte identificăm obiective generale, cum ar fi: respectarea legalităţii, asigurarea unei bune practici la nivel instituţional în domeniul funcţiei publice şi funcţionarilor publici care se regăsesc cu precădere în cazul controalelor tematice, iar pe de altă parte, obiective speciale, diferite de la caz la caz, care se regăsesc mai cu seamă în cazul controalelor inopinate („ţintite", care au ca scop rezolvarea unei anumite speţe al cărei grad de complexitate este diferit). Oricât de specializat ar fi fost însă un anumit control, membrii echipei de control au întocmit tematici mai largi, de natură a cuprinde în verificare şi aspecte mai generale pentru a extinde aria controlului, ceea ce a permis descoperirea unor situaţii nesesizate şi care de multe ori depăşeau ca gravitate sesizarea iniţială.
Acţiunea de control se materializează în procesul verbal de control, care se stă la baza raportului de control aprobat de preşedintele Agenţiei, cu observaţia că, uneori, datorită complexităţii, au fost încheiate mai multe procese verbale de control care au surprins aspecte şi situaţii de natură a clarifica aspectele sesizate (uneori succesiv şi din mai mute surse). Astfel, odată cu finalizarea activităţii de control prin raportul de control aprobat, obiectivele controlului devin concrete. Astfel, Agenţia, poate: să dispună sau să solicite revocarea sau anularea unor acte ori operaţiuni administrative, modificarea sau înlocuirea actelor ori a operaţiunilor administrative, considerate nelegale; să dispună măsurile necesare pentru restabilirea legalităţii.
Articolul integral îl puteţi citi în ediţia tipărita a revistei, nr. 66, februarie 2010